Istoria Japoniei reprezintă un obiect de studiu interesant. Aflată la un pas de anihilare în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a reușit să ajungă o putere internațională cu un important rol pe scena politică a lumii. Atacul nuclear al cărui țintă a fost nu a reprezentat un factor decisiv în evoluția sa, ci dimpotrivă, din punct de vedere economic, Japonia a ajuns o supraputere și un exemplu demn de urmat al continentul asiatic. Modul în care această țară a reacționat în circumstanțele nefaste în care s-a aflat a jucat un rol decisiv în revenirea ei pe scena mondială.

Istoria Japoniei este împărțită în mai multe perioade, fiecare având o însemnătate distinctă pentru dezvoltarea Țării Soarelui Răsare. În perioada Yayoi (300 î.Hr. -300 d.Hr) agricultura și metalurgia iau amploare. În perioada Kofun (300-593) se adoptă în mod oficial sistemul de scriere chinezesc, iar prima filosofie religioasă este introdusă în Japonia (budismul), devenind la finalul secolului al VI-lea principala credință a clanurilor imperiale. Budismul a avut un puternic impact, influențând medicina, arhitectura și tehnicile agricole. Perioada Asuka (552-710) este cea în care budismul devine religie de stat și se aplică sistemul de taxe chinez. Perioada Nara (710-794) este caracterizată de nenumărate lupte pentru putere. Numele Perioadei Heian (794-1185) se traduce prin „pace și acalmie”, acesta este intervalul de timp în care Kyoto devine capitala Japoniei. În Perioada Kamakura (1185-1333) statul nipon se confruntă cu marea invazie mongolă, însă fără a suferi pierderi.  În Perioada Muromachi (1333-1573) au loc o serie de evenimente de o importanță majoră, printre care Marea Schismă Imperială și Războiul Civil Onin. În Perioada Azuchi-Momoyama (1573- 1603) portughezii naufragiază în Japonia și introduc armele de foc în arta războiului. În Perioada Edo (1603- 1868) japonezii învață arta navigației, astronomie și matematică. Instaurarea Perioadei Meiji (1868-1912) aduce cu sine o izolare totală față de exterior, însă au loc schimburi comerciale cu Europa și SUA. Valoarea comerțului japonez crește spectaculos într-un deceniu, datorită cererii mari venită din partea străinilor. În Perioada Taishō (1912-1926) se extinde sfera de influență în Asia, dar în Perioada Shōwa (1926-1989) câștigurile teritoriale sunt pierdute, Japonia fiind  expusă unor bombardamente strategice. Perioada Heisei (1989-prezent) este cea în care țara își revine treptat cu ajutorul americanilor, ajungând o putere globală.

Factorii care au determinat ascensiunea acestei națiuni își au originile în  credințele și practicile străvechi. Legendele afirmă faptul că încă din anul 660 Î.Hr., împăratul Jimmu Tenno (primul împărat japonez) se afla cârma unei țări concentrată pe dezvoltare. Reconstituirea Japoniei în urma pierderilor suferite nu a fost una ușoară, însă ideologia sa a reprezentat un factor cheie în obținerea supremației economice. Ideea unui împărat cu o putere absolută care dorea transformarea țării în una cu control asupra întregului continent justifică ascensiunea sa neîntreruptă.

Japonia s-a dezvoltat mai lent decât alte state, însă acest lucru a reprezentat un avantaj, deoarece a putut folosi tehnologii de ultimă generație fără a suferi pierderi considerabile datorate încercărilor de perfecționare. Calitatea sa de producător industrial s-a datorat conducerii în stil tradițional japonez asociată cu deschiderea față de practicile occidentale (adoptarea unor sisteme economice și politice, dar și a creștinismului).

Ceea ce părea a fi un mare dezavantaj pentru Japonia, a fost, de fapt, un impuls care a influențat dezvoltarea sa la potențial maxim. Interesant este și faptul că americanii au considerat că singura modalitate prin care puteau distruge acest popor cu o ambiție de fier, consta în bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki. 

În prezent, Japonia se află în continuă ascensiune din toate punctele de vedere, locuită de un popor disciplinat al cărei forță de muncă reprezintă un avantaj pe care nu multe țări îl dețin. Rămâne cel mai mare creditor mondial și al doilea finanțator al ONU și FMI (conform tokyo.mae.ro) ajutată fiind de industria auto și de sectorul tehnologiei înalte (high tech).