Coreea, una dintre cele mai vechi civilizații din lume întemeiată odată cu nașterea regatului Gojoseon (după cum susțin legendele), în anul 2333 î.Hr, a fost permanent o peninsulă pe teritoriul căreia s-au dus lupte între unificare și divizare. A fost împărțită în trei regate: Goguryeo, Silla și Baekje, guvernate de o puternică influență chineză. În cele din urmă Silla s-a aliat cu China și împreună deținut controlul asupra teritoriului punând bazele unui singur regat care a adus cu sine o puternică dezvoltare culturală. Budismul, adoptat în secolul al IV-lea, a avut parte de o expansiune înfloritoare și de construcția unui număr mare de temple.

În perioada 918-1392, sistemul aflat la conducerea Coreei a definitivat o serie de legi care au fost respectate sub influența mongolă sub care peninsula s-a aflat timp de 150 de ani. În 1392 generalul Yi Song-gye a fost trimis într-o campanie desfășurată în China, de unde s-a întors ca aliat al acesteia, detronând regele coreean și instaurând Dinastia Yi. Doi ani mai târziu a fost adoptat Confucianismul, ca religie oficială.

Invazia japoneză din secolul al XIX-lea a adus pe teritoriu un număr mare de negustori, fapt care i-a determinat pe coreeni să își închidă granițele, primind titlul de „Regat Sihastru”. În anul 1910 Japonia a intenționat alipirea peninsulei, însă King Gojong s-a autoproclamat împărat al Imperiului Coreean Taehan. Rezultatul nu a fost cel scontat, deoarece Japonia a reușit cu ajutorul unui tratat de anexare să obțină controlul asupra populației pentru 35 de ani. Aflată sub ocupație, Coreea și-a dezvoltat infrastructura, s-a convertit la șintoism și și-a folosit toate resursele pentru a susține Japonia în cel de-Al Doilea Război Mondial.

În anul 1945 la nord de paralela 38, se afla U.R.S.S.-ul, iar la sud Statele Unite ale Americii. Din 1948 și până în prezent teritoriul este încă divizat în mod oficial în Coreea de Nord (Republica Populară Democrată Coreea) și Coreea de Sud. În vara anului 1950, Coreea de Sud a fost atacată de trupe din nord cu scopul reunificării, însă rezultatul a constat în moartea a 50 000 de soldați și un război care nu s-a încheiat niciodată. Nordul teritoriului aflat sub un regim comunist și sudul democratic nu au putut ajunge la o înțelegere pe cale amiabilă, dar nici pe cea a unui conflict armat.

Coreea de Sud

În anul 1961 generalul Park Chung Hee a organizat o lovitură de stat, a fost ales președinte și a susținut dezvoltarea infrastructurii, a economiei și nenumărate modificări sociale care au propulsat Coreea de la statutul de țară săracă la una în plin avânt al industrializării. Ajung la putere în anul 1980, generalul Chun Doo Hwan, a condus mult mai indulgent față de predecesorul său, fapt care l-a forțat să implementeze mai multe reforme sociale. Succesorul Roh Tae-woo a stabilit o serie de relații diplomatice și a găzduit Jocurile Olimpice din anul 1988, fapt care a plasat Coreea în centrul scenei mondiale.

Următorul președinte, Kim Young-sam a modificat și abolit 2000 de legi și reglementări. În ciuda contribuției sale relevante la dezvoltarea Coreei, perioada în care acesta s-a aflat la conducerea țării a rămas în istorie ca fiind cea mai sumbră din punct de vedere economic, din cauza situației de la finalul guvernării sale. În anul 2000, Kim Dae-jung a primit Premiul Nobel pentru pace, în încercarea sa de a îmbunătăți relațiile dintre Coreea de Sud și Coreea de Nord, dar și pentru intenția reinstaurării democrației în sudul regiunii.